Ansamblul Bisericii Sfantul Ilie este un monument istoric de categoria A ce are in componenta:

– Biserica „Sf. Ilie” – 1488

– Clopotnita – secolele XV-XVIII

– Zidul de incinta – secolele XV-XVIII    

Biserica Sfantul Ilie din Sfantu Ilie a fost construita in anul 1488 de catre domnitorul Stefan cel Mare. Vechimea sa este atestata de pisania pusa de ctitor deasupra usii de intrare: „Io Stefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, Domn Tarii Moldovenesti am ridicat acest hram – casa – in numele Sfantului Prooroc Ilie; si s-a inceput in anul 6996 (1488), luna mai 1; si s-a sfarsit in acelasi an, octombrie 15„.

Cronicarul Grigore Ureche, referindu-se la navalirea armatei poloneze in Suceava, la anul 1497, spune: „Lesii umblau prin paduri de aflau prazi si jafuri, nesocotind de buna seama nici Manastirea Sfantul Ilie”.

Pe locul actualei biserici, dupa cum au dovedit cercetarile arheologice efectuate la sfarsitul secolului al XX-lea, a existat o constructie de lemn pe temelie de piatra care a fost distrusa posibil in urma unui incendiu. Arheologul Paraschiva-Victoria Batariuc presupune ca ar fi vorba de vechea manastire cu hramul Sfantul Ilie Tesviteanul mentionataintr-o insemnare in limba slavona anterioara anului 1443 facuta pe un codex care a apartinut cardinalului Ioan de Ragusa si lasat prin testament, dupa moartea acestuia, in 1443, bibliotecii Universitatii din Basel. Profesorul Petre S. Nasturel a avansat ipoteza ca aceasta manastire ar fi fost construita de domnitorul Ilias (1432-1433, 1435-1442), fiul si succesorul domnitorului Alexandru cel Bun.

Expeditiile turcilor impotriva lui Petru Rares din anul 1538 au provocat manastirii noi si ireparabile stricaciuni – paganii distrugand o parte din frescele interioare, decupand ovalul fetei ctitorilor si simbolul crestinatatii. Razboaiele turco-polone, de la sfarsitul secolului al XVII-lea au dus si ele la pustiirea manastirii si la imprastierea calugarilor.
In anul 1775, Imperiul Habsburgic a ocupat nordul Moldovei, teritoriu pe care l-a denumit Bucovina. Autoritatile ocupante austriece au desfiintat majoritatea manastirilor din Bucovina. Ctitoria lui Stefan cel Mare de la Sfantu Ilie a functionat ca manastire de calugari pana la 29 aprilie 1785 cand a fost desfiintata de austrieci, iar biserica manastirii a devenit biserica parohiala.

Dupa desfiintarea manastirii si a scolii clericale, ansamblul manastiresc de la Sf. Ilie a fost lasat in paragina.Chiliile au fost demolate, ramanand numai biserica, turnul clopotnitasi zidul de incinta.

Pe langa pagubele suferite de numeroasele navaliri se adaugasi un incendiu din anul 1792, care distruge in intregime acoperisul bisericii, catapeteasma fiind salvata, iar dintr-un raport reiese ca in 1795, in chiliile manastirii, era instalata o fabrica de argasit pieile.

De-a lungul timpului au fost efectuate interventii diverse asupra bisericii.Peretii de nord si de vest, absidele laterale si altarul au fost acoperiti cu o tencuiala de ciment. Tencuiala de pe latura de nord a cazut pe portiuni mari scotand la iveala o zugraveala de culoare roz realizata probabil in secolul al XVIII-lea. Urme de picturain fresca se mai afla doar pe fatada de sud, ele datand din secolul al XVII-lea.

In anul 1823 nu mai exista gard imprejmuitor al bisericii, drumul trecand pe sub peretele ei. Dintr-un raport din anul 1826 se identifica faptul ca au cazut tencuielile zugravite, mai ales pe partea de miazanoapte, iar clopotnita din lemn de brad era intr-o stare avansata de deteriorare si se impunea sa fie refacuta, dupa cum se aratain raportul din octombrie 1831.

In anul 1833 se incepe inaltarea zidului imprejmuitor din piatra, iar in anul 1844 se reface si turnul clopotnita din lespezi de piatrasi s-au realizat lucrari de reparatie a acoperisului constructiei.

In anul 1868 s-au facut reparatii la monument cand s-a sindrilit foarte bine.La sfarsitul secolului al XIX-lea -1886 s-au efectuat o serie de lucrari de restaurare  dandu-i aspectul sub care se prezinta si astazi. Restaurarea bisericii de catre K. A. Romstofer sau comisia centrala austriaca ce a activat in perioada 1893-1903,  nu este probata de documente, existand doar o serie de elemente care au fost utilizate cu predilectie de arhitectul austriac la restaurarea bisericilor din Bucovina, cum ar fi tigla solzi . Diferit este, in principal, modul cum este rezolvat racordul volumului acoperisului naosului si a altarului cu turnul, inferior solutiei cu acoperisuri distincte ce lasa turnul izolat, dezvoltat de acesta la bisericile din Solca, Mirauti sau  Sf. Gheorghe din Suceava.

Acestei restaurari i se datoreaza probabil si tencuiala cu ciment a fatadelor.In perioada 1997-1999 s-aintreprins o cercetare arheologica. Sapaturile au fost efectuate pe latura de sud si pe latura de vest. In afara de vestigiile constructiei anterioare din lemn, s-a descoperit  ca contrafortii din zona zidului despartitor al pronaosului, de pe laturile de nord si de sud, au fost adaugati ulterior. Au mai fost gasite fragmente de discuri decorate cu balauri inclestati in lupta, nesmaltuite si smaltuite in galben si verde, si butoni ornamentali triunghiulari, ce decorau paramentul bisericii.

Pictura bisericii a fost realizata in epoca Sfantului Stefan cel Mare, iar tabloul ce il reprezinta Sfantul Stefan cel Mare, impreuna cu familia saimpresioneaza in mod deosebit.

Fatada sudica a fost pictata la inceputul secolului al XVII-lea, foarte tarziu, in comparatie cu alte biserici pictate. Scara Sf. Ioan din Sinai acopera cea mai mare parte a peretelui. In afara de prezenta ei aici, aceasta tema s-a mai gasit doar pe peretii bisericii de la Rasca si de la Manastirea Sucevita.

Ceea ce impresioneaza in mod deosebit la Biserica Sfantul Ilie este desavarsita armonie a picturii cu arhitectura. Se distinge atat monumentalitatea cat si echilibrul aerat al scenelor precum si relieful sobru al personajelor. Ceea ce se remarca la ansamblul pictural de la Biserica Sfantul Ilie este impartirea astfel a spatiului incat scenele se percep si se inteleg usor, compozitiile sunt de dimensiuni relativ mari, accesibile ochiului de la distanta.

Decorul fatadelor Bisericii Sfantul Ilie auun aspect remarcabil care nuse intalneste la celelalte monumente din zona. Astfel, la nivelul acestora apar firide alungite,ocnite, cat si decoruri cu caramizi smaltuite iar altele asezate in dinti de fierastrau. Pe langa elementele de decor exterioare mentionam lucrarile de sculptura in piatra ce impodobesc monumentul dandu-i astfel o nota personala. Se remarca portalul usii exterioare cu chenar in arc frant format din toruri pornind de pe mici baze sculptate. De asemenea intalnim si chenare din piatra dreptunghiulare simple cu baghete incrucisate la usa interioara si la ferestre

Ansamblul pictural al Bisericii Sfantul Ilie dezvaluie date foarte pretioase privind scoala de pictura moldoveneasca, facand legatura intre doua mari epoci ale picturii medievale moldovenesti: epoca lui Stefan cel Mare si cea a lui Petru Rares.

Pentru prima data apare in Moldova, la Biserica Sfantul Ilie, Liturghia Ingereasca in calota turlei naosului, sub Iisus Hristos Pantocrator. Decoratia principala a naosului o alcatuieste registrul Patimilor, care inconjoara intreg spatiul si cuprinde un numar de 11 momente esentiale ale Patimilor. Sub acest registru se desfasoara, de jur-imprejurul incaperii, registrul sfintilor in picioare intrerupt in coltul de nord-vest de Tabloul votiv si la sud-vest de Deisis. Pe peretele de vest, ctitorul – Sfantul Stefan cel Mare -, condus de Sfantul Prooroc Ilie, prezinta Mantuitorului biserica, iar pe zidul de sud, Bogdan si Stefan cel Tanar, maturi, sunt urmati de doamna Maria Voichita, lucru neobisnuit deoarece in bisericile de la Patrauti, Badeuti si Voronet ea apare totdeauna dupa domnitor.

In pronaos, cu exceptia registrului de jos ( sfintii cuviosi in picioare si in calota avand reprezentata in medalion Maica Domnului Oranta, inconjurata de cete ingeresti si la baza scene din viata ei), intreaga decoratie a peretilor este impartita in compozitii mari, cu scene din Viata Sfantului Ilie, ceea ce constituie caracteristica hramului bisericii. Ctitoria lui Stefan cel Mare a avut un rol bine definit in realizarea culturii feudale, dovada fiind diversele obiecte de patrimoniu care se mai gasesc la biserica parohiala. Cea mai veche opera ce se pastreaza este un „Procovat” din anul 1507, daruit de Bogdan al III-lea si un „Pomelnic triptic” scris in limba romana, cu caractere chirilice, prefacut dupa altul mai vechi de catre Vasile Gane din Iasi, la 6 iunie 1754.

In naos se afla o catapeteasma frumoasa, datand din secolul al XVIII-lea. Partile din lemn care o sustin sunt gravate si aurite. Incadrate in catapeteasma bisericii se pastreaza trei icoane imparatesti: Maica Domnului si Iisus Hristos, pictate de Chiril Ulanov, la anul 1708, precum si Sfanta Treime infatisata prin cei trei ingeri de la Stejarul din Mamvri, pictata in 1703 de Vasile si Chiril Ulanov din Moscova.

Biserica Sfantul Ilie a fost creatoarea si depozitara unor valoroase manuscrise impodobite cu chenare si frontispicii artistice, de catre calugari iscusiti printre care amintim pe egumenul Isaia.

In perioada medievala, Biserica Sf. Ilie a reprezentat un centru de cultura. Unii calugari de aici au copiat manuscrise liturgice, aici aflandu-se un exemplar din Divanul sau galceava inteleptului cu lumea al lui Dimitrie Cantemir din 1698, cumparat de monahii manastirii si in care diversi cititori au consemnat evenimente contemporane. In biblioteca Universitatii din Cluj sunt pastrate mai multe Minee manuscrise din secolul al XVII-lea, impodobite cu chenare artistice si care au apartinut acestei biserici.In plus, preotul Constantin Popovici, care a pastorit aproximativ 50 de ani pe la inceputul secolului al XIX-lea, a daruit un pretios manuscris miscelaneu, cuprinzand intre altele: Sandipa Filozoful si Razboiul Troadei, prelungind astfel activitatea culturala a acestei vechi ctitorii domnesti.

Prin valoarea sa arhitecturala, culturala si istorica Ansamblul Bisericii Sf. Ilie reprezinta un potential pentru activitatea de cercetare si educatie, avand elementele necesare pentru studiu si practica,  destinate profesionistilor, elevilor si studentilor.